21 Februarie 2018 / Planeta Jupiter, văzută în infraroșu, de la Hubble

Image Credit: NASA, ESA, Hubble; Data: Michael Wong (UC Berkeley) et al.; Processing & License: Judy Schmidt

Explicație: Planeta Jupiter, arată mai diferit, în lumină infraroșie. Pentru a înțelege mai bine, mișcările norilor, Planetei Jupiter și pentru ca, naveta spațială Juno, de la NASA, să înțeleagă că, Telescopul Spațial Hubble este îndreptat, spre câmpul vizual regulat, al întregului gigant Jovian. Culorile Planetei Jupiter, depășesc limitele vizuale, umane și normale, pentru a include, atât lumina ultravioletă, cât și cea infraroșie. Fotografia prezentată aici, realizată în anul 2016, cu 3 benzi de lumină, de tip infraroșie, aproape au fost redistribuite, în format digital, într-o fotografie colorată, cartografiată. Jupiter, apare diferit în infraroșu - parțial, deoarece, cantitatea de lumină solară, reflectată în spate este distinctă, astfel, oferind diferite înălțimi ale norilor și latitudini diferite. Cu toate acestea, rămân multe trăsături familiare, ale lui Jupiter, inclusiv zonele luminoase și centurile întunecate, care circulă pe Planeta Jupiter, din apropierea ecuatorului. Marele punct roșu, din partea stânga jos și sistemele de furtuni, cu șirul de perle, la Sud, de Marea Pată Roșie. Stâlpii strălucesc, pentru că, înălțimea de altitudine ridicată este alimentată, de particulele încărcate, din magnetosfera lui Jupiter. Naveta spațială Juno, a finalizat acum, cea de a zecea misiune orbitală, dintr-un număr total de 12 misiuni orbitale, științifice și care au fost planificate, pentru cercetarea Planetei Jupiter și continuă să înregistreze date, care astfel, ajută omenirea, să înțeleagă, nu numai vremea pe Jupiter, ci și ce se află sub norii groși, ai lui Jupiter.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180221.html

Articolul original, în limba engleză

Jupiter in Infrared from Hubble

Explanation: Jupiter looks a bit different in infrared light. To better understand Jupiter's cloud motions and to help NASA's robotic Juno spacecraft understand the Hubble Space Telescope is being directed to regularly image the entire Jovian giant. The colors of Jupiter being monitored go beyond the normal human visual range to include both ultraviolet and infrared light. Featured here in 2016, three bands of near-infrared light have been digitally reassigned into a mapped color image. Jupiter appears different in infrared partly because the amount of sunlight reflected back is distinct, giving differing cloud heights and latitudes discrepant brightnesess. Nevertheless, many familiar features on Jupiter remain, including the light zones and dark belts that circle the planet near the equator, the Great Red Spot on the lower left, and the string-of-pearls storm systems south of the Great Red Spot. The poles glow because high altitute haze there is energized by charged particles from Jupiter's magnetosphere. Juno has now completed 10 of 12 planned science orbits of Jupiter and continues to record data that are helping humanity to understand not only Jupiter's weather but what lies beneath Jupiter's thick clouds.

20 Februarie 2018 / O eclipsă parțială, a Soarelui, peste Buenos Aires

Image Credit & Copyright: Fefo Bouvier

Explicație: Ce s-a întâmplat, cu partea superioară a Soarelui ? Săptămâna trecută, părți ale emisferei sudice, a Planetei noastre Pământ, au trecut printr-o eclipsă parțială, a Soarelui, unde Luna, blochează o parte a Soarelui. Fotografia prezentată, a fost realizată, spre sfârșitul eclipsei, de pe coasta Uruguay-ului, cu vedere spre Buenos Aires, din Argentina. Casa de lumină, împodobită cu insula Farallón este văzută în prim planul fotografiei, iar un avion este vizibil, doar în partea din stânga, a Soarelui. Fotografia este de fapt, o combinație digitală, compusă din două expuneri, consecutive, realizate cu aceeași cameră fotografică, utilizând aceleași setări, una, realizată cu peisajul și una, cu Soarele, aflat în depărtare. Următoarea eclipsă, a Soarelui, va fi vizibilă, de pe Planeta Pământ, când va fi o altă eclipsă parțială, produsă la jumătatea lunii Iulie și va fi vizibilă, din anumite părți, ale Australiei de Sud, inclusiv în Tasmania.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180220.html

Articolul original, în limba engleză

A Partial Solar Eclipse over Buenos Aires

Explanation: What's happened to top of the Sun? Last week, parts of Earth's southern hemisphere were treated to a partial solar eclipse, where the Moon blocks out part of the Sun. The featured image was taken toward the end of the eclipse from the coast of Uruguay overlooking Argentina's Buenos Aires. Light-house adorned Farallón Island is seen in the foreground, and a plane is visible just to the left of the Sun. The image is actually a digital combination of two consecutive exposures taken with the same camera using the same settings -- one taken of the landscape and another of the background Sun. The next solar eclipse visible on Earth will be another partial eclipse occurring in mid-July and visible from parts of southern Australia including Tasmania.

19 Februarie 2018 / Formarea galaxiei, într-un Univers magnetic

Video Credit: IllustrisTNG Project; Visualization: Mark Vogelsberger (MIT) et al. Music: Gymnopedie 3 (Composer: Erik Satie, Musician: Wahneta Meixsell)

Explicație: Cum s-a ajuns aici ? Știm că, trăim pe o planetă, care orbitează în jurul unei stele, care la rândul ei, orbitează într-o galaxie, dar, care a fost procesul de apariție, pentru această formă ? Pentru a înțelege mai bine, detaliile fotografiei, astrofizicienii au îmbunătățit faimoasa ilustrație cu simularea, denumită: Illustris Simulation in IllustrisTNG, acum în prezent, fiind cel mai sofisticat și complex, model de calculator, al modului în care, galaxiile au evoluat, în Universul nostru. În mod specific, acest videoclip, prezintă câmpurile magnetice, de la Universul timpuriu (red-shift 5), până în ziua de astăzi (red-shift 0). Aici, în fotografie, culoarea și nuanțele de albastru, reprezintă câmpurile magnetice, care sunt relativ slabe, în timp ce, culoarea și nuanțele de alb sunt puternic pronunțate. Aceste câmpuri magnetice, de tip B sunt compatibile, se potrivesc și sunt strâns conectate, cu galaxiile și grupurile de galaxii. Pe măsură ce, începe simularea, o cameră virtuală, înconjoară Universul virtual, al modelului galactic și digital, denumit pe scurt: IllustrisTNG, prezentând o regiune tânără, aflată la o distanță de: 30 milioane de ani lumină, să fie destul de filamentară. Gravitatea, determină galaxiile, să se formeze și să se îmbine, așa cum Universul nostru, se extinde și evoluează. În final, Universul IllustrisTNG simulat este un proces statistic bun, raportat la Universul nostru, real și actual, deși, apar unele diferențe interesante: de exemplu, o discrepanță, care implică la rândul ei, puterea în undele radio, emise de particulele, rapid încărcate.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180219.html

Articolul original, în limba engleză

Galaxy Formation in a Magnetic Universe

Explanation: How did we get here? We know that we live on a planet orbiting a star orbiting a galaxy, but how did all of this form? To understand details better, astrophysicists upgraded the famous Illustris Simulation into IllustrisTNG -- now the most sophisticated computer model of how galaxies evolved in our universe. Specifically, this featured video tracks magnetic fields from the early universe (redshift 5) until today (redshift 0). Here blue represents relatively weak magnetic fields, while white depicts strong. These B fields are closely matched with galaxies and galaxy clusters. As the simulation begins, a virtual camera circles the virtual IllustrisTNG universe showing a young region -- 30-million light years across -- to be quite filamentary. Gravity causes galaxies to form and merge as the universe expands and evolves. At the end, the simulated IllustrisTNG universe is a good statistical match to our present real universe, although some interesting differences arise -- for example a discrepancy involving the power in radio waves emitted by rapidly moving charged particles.

18 Februarie 2018 / Steaua variabilă: Orionis LL și Nebuloasa Orion

Image Credit: NASA, ESA, and The Hubble Heritage Team

Explicație: Stelele pot produce valuri, în Marea Nebuloasă, de gaz și cu praf. Această apropiere estetică, a noriilor cosmici și a vânturilor stelare, prezintă steaua variabilă LL Orionis, care astfel, interacționează cu fluxul din Nebuloasa Orion. Adrift, se află în grădina stelară, a Nebuloasei Orion, încă din anii formațiunii, steaua variabilă LL Orionis, produce un vânt stelar, care este mai energic, decât vântul stelar, de la propriul nostru Soare, care este de vârstă mijlocie. Pe măsură ce, vântul puternic stelar, trece printr-un gaz lent, astfel, se formează un front de șoc, analog cu valul, în formă de arc, la fel, ca și al unei bărci, care se deplasează prin apă sau la fel, ca și un avion, care călătorește la viteză supersonică. Structura mică, arcantă și grațioasă, din partea de, deasupra și din partea stângă a centrului este șocul cosmic, al arcului, al stelei variabile Orionis LL, măsurând aproximativ, o jumătate de an lumină. Gazul mai lent, ce decurge din clopotul central și cald, al Nebuloasei Orion este Trapezul, aflat în colțul din partea din stânga sus, al fotografiei. În 3 dimensiuni, frontul de șoc, al stelei variabile Orionis LL este în formă de castron, care este cel mai strălucitor, atunci când este văzut, de-a lungul marginii "de jos". Această frumoasă fotografie, ca și de pictură este parte cuprinzătoare, dintr-o viziune mozaică, de dimensiune mare, a grădinii stelare și foarte complexe, din Nebuloasa Orion, umplută cu o multitudine de forme fluide, asociate cu formarea stelelor.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180218.html

Articolul original, în limba engleză

LL Ori and the Orion Nebula

Explanation: Stars can make waves in the Orion Nebula's sea of gas and dust. This esthetic close-up of cosmic clouds and stellar winds features LL Orionis, interacting with the Orion Nebula flow. Adrift in Orion's stellar nursery and still in its formative years, variable star LL Orionis produces a wind more energetic than the wind from our own middle-aged Sun. As the fast stellar wind runs into slow moving gas a shock front is formed, analogous to the bow wave of a boat moving through water or a plane traveling at supersonic speed. The small, arcing, graceful structure just above and left of center is LL Ori's cosmic bow shock, measuring about half a light-year across. The slower gas is flowing away from the Orion Nebula's hot central star cluster, the Trapezium, located off the upper left corner of the picture. In three dimensions, LL Ori's wrap-around shock front is shaped like a bowl that appears brightest when viewed along the "bottom" edge. This beautiful painting-like photograph is part of a large mosaic view of the complex stellar nursery in Orion, filled with a myriad of fluid shapes associated with star formation.

17 Februarie 2018 / Strălucitoarele linii, de pe cerul Manhattan-ului

Image Credit & Copyright: Stan Honda

Explicație: Lumina orașului, strălucește de-a lungul părții superioare, a Est-ului Manhattan-ului, în această spectaculoasă oră urbană, din timpul nopții, din data de 13 Februarie. Prezenta fotografie este compusă, dintr-o serie de expuneri digitale, poza monocromă (cu o singură culoare), amintește de momentul, în care filmul, a fost alcătuit, doar din cele două culori sensibile, de contrast: alb și negru. A fost o alegere tradițională, pentru o noapte înstelată și pentru astro-fotografie. Cu o durată de: două minute și 4 zeci de secunde, cele 22 de cadre suprapuse, cuprind ansamblul peisagistic, cu Parcul Central, din New York (Central Park, from New York). În timp ce, stelele trasează linii luminoase, pe cerul nopții, în timp ce, norii plutesc și formează modele pe cer. Trasată de sus, în jos, linia punctată, în scena suprarealistă este Stația Spațială Internațională (International Space Station - ISS), aflată încă, în lumina Soarelui și îndreptată spre orizontul, din partea de Sud-Est. Intervalele scurte de timp, dintre expuneri, lasă urme, în traseul strălucitor, al Stației Spațiale Internaționale.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180217.html

Articolul original, în limba engleză

Manhattan Skylines

Explanation: City lights shine along the upper east side of Manahattan in this dramatic urban night skyscape from February 13. Composed from a series of digital exposures, the monochrome image is reminiscent of the time when sensitive black and white film was a popular choice for dimly lit night and astro-photography. Spanning 2 minutes and 40 seconds, the combined 22 frames look across the reservoir in New York City's Central Park. Stars trail in the time-lapse view while drifting clouds make patterns in the sky. Traced from top to bottom, the dashed line in the surreal scene is the International Space Station still in sunlight and heading for the southeast horizon. The short time intervals between the exposures leave gaps in the space station's bright trail.

16 Februarie 2018 / Cometa PanSTARRS este aproape de marginea inferioară, pe partea din stânga, a fotografiei

Image Credit & Copyright: JoAnn McDonald

Explicație: Cometa PanSTARRS, care mai este cunoscută și sub numele de cometa albastră (cometa are seria: C / 2016 R2). Este într-adevăr, aproape de marginea inferioară, pe partea din stânga, a prezentei vizualizări uimitoare, realizată în câmp vizual larg și înregistrată pe data de 13 Ianuarie. Spre deosebire, de aproape două zeci de grade pe cer, peisajul cosmic este explorat, de raze bine expuse și prelucrate, extraordinara poză, a fost obținută, dintr-o cameră digitală, foarte sensibilă. Imaginea digitală, se compune din: nori colorați și nebuloase întunecate, adâncite în spațiul cosmic, altfel sunt prea insesizabile, pentru a fi văzute cu ochiul liber. În partea dreaptă sus, a fotografiei este Nebuloasa din California (cu seria: alias NGC 1499), care are o formă recunoscută. Litoralul său, are o lungime de peste 6 zeci de ani lumină și se află la o distanță aproximativă de 1'500 ani lumină. Luminozitatea pronunțată și roșiatică, a nebuloasei, se datorează atomilor de Hidrogen, ionizați, de la stelele albastre și luminoase: Xi Persei, aflate chiar sub ea. Nucleul de jos al centrului, fiind de fapt, cunoscutul roi de stele, denumit Pleiades și care se află la o distanță de 4 sute de ani lumină și ocupă un spațiu de 15 ani lumină. Culoarea sa, albastră și foarte spectaculoasă, se datorează, reflectării luminii stelelor, prin praful interstelar. Printre altele, mai sunt și stelele fierbinți, ale Asociației Perseus, cu seria OB2 și nebuloasele întunecate, adâncite în spațiul cosmic, situate de-a lungul marginilor, norilor moleculari și masivi: Taur și Perseus. Emisiile, provenite din moleculele, neobișnuite, care conțin MonOxid de Carbon, ionizat și pozitiv (având formula chimică CO +). Moleculele neobișnuite devin fluorescente, în prezența luminii Soarelui și sunt în mare parte, responsabile de formarea nuanței de culoare albastră, împreună cu trecerea zgomotoasă, a coamei remarcabile, a cometei. Atunci, când a fost realizată fotografia, cometa era la aproximativ 17 minute lumină, de Planeta noastră Pământ.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180216.html

Articolul original, în limba engleză

Comet PanSTARRS is near the Edge

Explanation: The comet PanSTARRS also known as the blue comet (C/2016 R2) really is near the lower left edge of this stunning, wide field view recorded on January 13. Spanning nearly 20 degrees on the sky, the cosmic landscape is explored by well-exposed and processed frames from a sensitive digital camera. It consists of colorful clouds and dusty dark nebulae otherwise too faint for your eye to see, though. At top right, the California Nebula (aka NGC 1499) does have a familiar shape. Its coastline is over 60 light-years long and lies some 1,500 light-years away. The nebula's pronounced reddish glow is from hydrogen atoms ionized by luminous blue star Xi Persei just below it. Near bottom center, the famous Pleiades star cluster is some 400 light-years distant and around 15 light-years across. Its spectacular blue color is due to the reflection of starlight by interstellar dust. In between are hot stars of the Perseus OB2 association and dusty, dark nebulae along the edge of the nearby, massive Taurus and Perseus molecular clouds. Emission from unusually abundant ionized carbon monoxide (CO+) molecules fluorescing in sunlight is largely responsible for the telltale blue tint of the remarkable comet's tail. The comet was about 17 light minutes from Earth.

15 Februarie 2018 / Satelitul Planetei Saturn, Enceladus, în siluetă

Image Credit: Cassini Imaging Team, SSI, JPL, ESA, NASA

Explicație: Unul dintre cele mai tantalizante lumi, ale Sistemului nostru Solar, Enceladus, fiind unul dintre sateliții Planetei Saturn este iluminat de Soare, în această fotografie, realizată de naveta spațială Cassini, din data de 1 Noiembrie 2009. Iluminarea dramatică, dezvăluie plumele, care continuă să se răspândească în spațiu, de la polul sudic, al Lunii, de 5 sute de kilometrii, al Planetei Saturn. Satelitul natural Enceladus, al Planetei Saturn, a fost descoperit de naveta spațială Cassini, în anul 2005, porumbeii de gheață sunt probabil conectați, la un ocean, sub cochilia de gheață, al lui Enceladus. Astfel, furnizează material, direct în inelul E, exterior și subțire al Planetei Saturn și transformă suprafața lui Enceladus, întruna reflectorizantă, la fel, ca și zăpada. De-a lungul scenei astronomice, inelele de gheață, ale Planetei Saturn, împrăștie lumina Soarelui, spre camerele fotografice, ale navetei spațiale Cassini. Dincolo de inele, partea de noapte, a Lunii Pandora, cu diametrul de 8 zeci de kilometrii este slab aprinsă, de lumina Planetei Saturn.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180215.html

Articolul original, în limba engleză

Enceladus in Silhouette

Explanation: One of our Solar System's most tantalizing worlds, Enceladus is backlit by the Sun in this Cassini spacecraft image from November 1, 2009. The dramatic illumination reveals the plumes that continuously spew into space from the south pole of Saturn's 500 kilometer diameter moon. Discovered by Cassini in 2005, the icy plumes are likely connected to an ocean beneath the ice shell of Enceladus. They supply material directly to Saturn's outer, tenuous E ring and make the surface of Enceladus as reflective as snow. Across the scene, Saturn's icy rings scatter sunlight toward Cassini's cameras. Beyond the rings, the night side of 80 kilometer diameter moon Pandora is faintly lit by Saturnlight.

14 Februarie 2018 / În interiorul Nebuloasei Inimă

Credit & Copyright: Alan Erickson 

Explicație: Ce se află în interiorul Nebuloasei Inimă ? Mai întâi, nebuloasa are o dimensiune mare de emisie, numită IC 1805 și arată, privită ca și un întreg, la fel, ca și o inimă umană. Este o formă potrivită, probabil, pentru renumita „ziuă a îndrăgostiților”, această inimă, strălucește intens, în lumină roșie, emisă de cel mai proeminent element: Hidrogenul. Strălucirea roșie și forma mai mare sunt create de un mic grup de stele, aproape de centrul nebuloasei. În interiorul nebuloasei, sub formă de inimă sunt vedetele stelelor tinere, din clopotul deschis, denumit Melotte 15, care astfel, erodează câțiva stâlpi de praf, într-un spațiu pitoresc, împreună cu lumina și vânturile lor, energetice. Roiul stelelor, conține câteva stele strălucitoare, care sunt de aproape 5 zeci de ori, mai mari, decât masa Soarelui nostru, multe stele negre, reprezintă doar o fracțiune, din masa Soarelui nostru și un microquasar absent, care astfel, a fost expulzat, în urmă, cu o perioadă de timp, de câteva milioane de ani. Nebuloasa Inimii este situată la o distanță de aproximativ 7'500 de ani lumină, spre constelația reginei mitologice, din Aethiopia (Cassiopeia).

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180214.html

Articolul original, în limba engleză

In the Heart of the Heart Nebula

Explanation: What's that inside the Heart Nebula? First, the large emission nebula dubbed IC 1805 looks, in whole, like a human heart. It's shape perhaps fitting of the Valentine's Day, this heart glows brightly in red light emitted by its most prominent element: hydrogen. The red glow and the larger shape are all created by a small group of stars near the nebula's center. In the heart of the Heart Nebula are young stars from the open star cluster Melotte 15 that are eroding away several picturesque dust pillars with their energetic light and winds. The open cluster of stars contains a few bright stars nearly 50 times the mass of our Sun, many dim stars only a fraction of the mass of our Sun, and an absent microquasar that was expelled millions of years ago. The Heart Nebula is located about 7,500 light years away toward the constellation of the mythological Queen of Aethiopia (Cassiopeia).

13 Februarie 2018 / Mașina Tesla Roadster și Manechinul Starman, pe orbita Planetei noastre Pământ

Credit: SpaceX 

Explicație: Săptămâna trecută, o mașină a fost lansată, pe orbita Planetei noastre Pământ. Masina, creată de oameni și roboți, de pe Planeta noastră Pământ, a fost lansată de către compania SpaceX, pentru a demonstra, capacitatea Falcon-ului său, de a lansa naveta spațială, în Sistemul nostru Solar. Pur și simplu, concepută ca fiind capricioasă, mașina electrică, a fost considerată un obiect demonstrativ, mai bun, decât blocurile de beton. Un manechin îmbrăcat și așezat într-un cărucior, numit Starman, stă pe scaunul șoferului. Fotografia recomandată, reprezintă un singur cadru, obținut dintr-un videoclip, realizat de una, din cele 3 camere de filmat, instalate pe mașină. Aceste camere, care au fost conectate la bateria autovehiculului, nu mai sunt la curent. Mașina, atașată unei rachete secundare, a părăsit de curând, orbita Planetei noastre Pământ și va orbita între Soarele, Pământul nostru și centura de asteroizi, până la nesfârșit sau poate, până la câteva miliarde de ani, de acum încolo, când Soarele nostru, se va extinde și se va transforma într-un Gigantic Roșu. Dacă, se va recupera vreodată, ceea ce a rămas, din mașină, ar avea posibilitatea de a deveni, o fereastră unică și reprezentativă, pentru tehnologiile dezvoltate, pe Planeta noastră Pământ, în timpul secolelor XX și începutul secolului XXI.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180213.html

Articolul original, în limba engleză

Car Orbiting Earth

Explanation: Last week, a car orbited the Earth. The car, created by humans and robots on the Earth, was launched by the SpaceX Company to demonstrate the ability of its Falcon Heavy Rocket to place spacecraft out in the Solar System. Purposely fashioned to be whimsical, the iconic car was thought a better demonstration object than concrete blocks. A mannequin clad in a spacesuit -- dubbed the Starman -- sits in the driver's seat. The featured image is a frame from a video taken by one of three cameras mounted on the car. These cameras, connected to the car's battery, are now out of power. The car, attached to a second stage booster, soon left Earth orbit and will orbit the Sun between Earth and the asteroid belt indefinitely -- perhaps until billions of years from now when our Sun expands into a Red Giant. If ever recovered, what's left of the car may become a unique window into technologies developed on Earth in the 20th and early 21st centuries.

12 Februarie 2018 / Cometa albastră, se întâlnește cu stelele albastre

Credit & Copyright: Tom Masterson (Transient Astronomer)

Explicație: Care este rubrica, pentru grupul de stele Pleiades ? Se pare că este Cometa cu seria C / 2016 R2 (denumită PanSTARRS), dar aici, aparențele sunt înșelătoare. În partea dreaptă și în depărtarea fotografiei, faimosul roi de stele, al lui Pleiades este dominat de lumina albastră, a stelelor tinere și masive. În partea stângă și prin vizitarea Sistemului nostru Solar, din interior este Cometa PanSTARRS, care este un bloc de gheață, din Sistemul nostru Solar, din exterior, care în prezent, călătorește o coadă lungă, formată din ioni, dominată de lumină albastră, provenită dintr-o abundență, neobișnuit de mare, alcătuită din monoxid de Carbon ionizat. Cometa PanSTARRS, se deplasează de fapt, spre partea de sus, a fotografiei și punctele ei, de coadă ionică sunt situate departe de Soarele nostru, dar sunt afectate, de un vânt solar și un complex de particule, care se strecoară, din Soarele nostru. Vizibilă, chiar și printr-un telescop mic, cometa se estompează, pe măsură ce, se îndepărtează de Planeta noastră Pământ, chiar și dacă, ajunge la punctul cel mai apropiat, de Soarele nostru, de la începutul lunii Mai.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180212.html

Articolul original, în limba engleză

Blue Comet Meets Blue Stars

Explanation: What's that heading for the Pleiades star cluster? It appears to be Comet C/2016 R2 (PanSTARRS), but here, appearances are deceiving. On the right and far in the background, the famous Pleiades star cluster is dominated by blue light from massive young stars. On the left and visiting the inner Solar System is Comet PanSTARRS, a tumbling block of ice from the outer Solar System that currently sports a long ion tail dominated by blue light from an unusually high abundance of ionized carbon monoxide. Comet PanSTARRS is actually moving toward the top of the image, and its ion tail points away from the Sun but is affected by a complex solar wind of particles streaming out from the Sun. Visible through a small telescope, the comet is fading as it recedes from the Earth, even though it reaches its closest point to the Sun in early May.

11 Februarie 2018 / O eclipsă parțială, peste Golful Manila

Credit & Copyright: Armando Lee (Astron. League Philippines), F. Naelga Jr.,

100 Hours of Astronomy (IYA2009) 

Explicație: Ce s-a întâmplat, cu înfățișarea Soarelui ? O eclipsă ! La începutul anului 2009, Luna a eclipsat, o parte a Soarelui și a fost vizibilă, din anumite părți, de pe continentele Africa, Australia și Asia. În special, fotografia prezentată, preluată de la „Mall of Asia”, văzându-se în depărtare „peretele mării”, a fost surprinsă o fază parțială și eclipsată, a Soarelui, peste Golful Manila, din Filipine. Ambarcațiuni și instalații navale sunt vizibile, în siluetă, în prim planul fotografiei. Farmecul eclipsei și entuziaștii de ceruri, bine plasați, au capturat multe alte fotografii interesante și artistice, ale eclipsei solare inelare, care include, printre altele, filme, măști de umbre, de la eclipsă și inele de foc. În ziua de Joi, părțile din Soarele nostru, vor deveni din nou, blocate, pentru un scurt timp, de Lună, din nou vizibile, doar de unii, ca și o eclipsă parțială a Soarelui. Eclipsa din ziua de Joi, totuși, va fi vizibilă, doar din anumite părți, din partea sudică a continentului Americii de Sud și din Antarctica.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română:
Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap180211.html

Articolul original, în limba engleză

A Partial Eclipse Over Manila Bay

Explanation: What's happened to the setting Sun? An eclipse! In early 2009, the Moon eclipsed part of the Sun as visible from parts of Africa, Australia, and Asia. In particular the featured image, taken from the Mall of Asia seawall, caught a partially eclipsed Sun setting over Manila Bay in the Philippines. Piers are visible in silhouette in the foreground. Eclipse chasers and well placed sky enthusiasts captured many other interesting and artistic images of the year's only annular solar eclipse, including movies, eclipse shadow arrays, and rings of fire. On Thursday parts of the Sun again will become briefly blocked by the Moon, again visible to some as a partial eclipse of the Sun. Thursday's eclipse, however, will only be visible from parts of southern South America and Antarctica.