31 Decembrie 2017 / Zburând liber, prin spaţiu

Image Credit: STS-41B, NASA

 
Explicaţie: Cum ar fi să zburaţi liber prin spaţiu ? La aproximativ o sută de metrii, de bara de încărcare a navetei spaţiale Challenger, astronautul Bruce McCandless II îşi trăia visul, plutind mai departe, decât oricine mai înainte. Conducătorul unei unităţi de mecanică manevrată (MMU), astronautul McCandless, şi-a imaginat, plutind liber prin spaţiu. Astronatul McCandless şi colegii lui, de la NASA, împreună cu astronautul Robert Stewart, au fost primii astronauţi, care au experimentat o astfel de „plimbare spaţială neîncetată”, în timpul misiunii spaţiale denumite Space Shuttle 41-B, în anul 1984. Unitatea de mecanică manevrată (MMU), a funcţionat, lucrând cu jeturi de azot şi a fost utilizat pentru a contribui la desfăşurarea şi recuperarea sateliţiilor, din spaţiu. Cu o masă de peste 140 de kilograme, un braţ robotic de tip MMU este greu pe Planeta noastră Pământ, dar, ca orice este mai uşor, atunci când se deplasează pe orbita spaţială. Instrumentul MMU, a fost înlocuit cu, unitatea de propulsie, de tipul unui rucsac, denumit SAFER (în siguranţă).

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171231.html

Articolul original, în limba engleză

To Fly Free in Space

Explanation: What would it be like to fly free in space? At about 100 meters from the cargo bay of the space shuttle Challenger, Bruce McCandless II was living the dream -- floating farther out than anyone had ever been before. Guided by a Manned Maneuvering Unit (MMU), astronaut McCandless, pictured, was floating free in space. McCandless and fellow NASA astronaut Robert Stewart were the first to experience such an "untethered space walk" during Space Shuttle mission 41-B in 1984. The MMU worked by shooting jets of nitrogen and was used to help deploy and retrieve satellites. With a mass over 140 kilograms, an MMU is heavy on Earth, but, like everything, is weightless when drifting in orbit. The MMU was replaced with the SAFER backpack propulsion unit.

30 Decembrie 2017 / Misiunea Apollo 17. Zona VIP Anaglyph

Image Credit: Gene Cernan, Apollo 17, NASA; Anaglyph by Erik van Meijgaarden 

Explicaţie: Scoateţi din dulap, ochelarii de culoare roşie / albastră şi vizualizaţi această scenă stereo, din Valea Taurus-Littrow, de pe Lună ! Anagliful de culoare, prezintă o vizualizare în format 3D, detaliată, a suprafeţei lunare, obţinută de rover-ul, în timpul misiunii Apollo 17, realizată în prim plan. În spatele lui, se află modulul Lunar şi dealurile lunare îndepărtate. Deoarece, lumea a fost capabilă să vadă liftoff-ul staţiei de urcare, de pe Lună, prin intermediul camerei TV, de pe rover, acest loc de parcare, era cunoscut si sub numele de Zona VIP. În luna Decembrie, din anul 1972, astronauţii din timpul misiunii Apollo 17, care sunt: Eugene Cernan şi Harrison Schmitt, au petrecut aproximativ 75 de ore pe Lună, în timp ce, colegul Ronald Evans, a orbitat deasupra suprafeţei lunare. Echipajul a revenit pe suprafaţa Planetei noastre Pământ, cu 110 kilograme de probe, formate din piatră şi sol, mai mult decât din oricare alt loc de aterizare lunar. Cernan şi Schmitt sunt totuşi ultimii astronauţi, care au mers pe jos (sau conducând un robot) pe Lună. 

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.  

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171230.html
 

Articolul original, în limba engleză 

Apollo 17 VIP Site Anaglyph

Explanation: Get out your red/blue glasses and check out this stereo scene from Taurus-Littrow valley on the Moon! The color anaglyph features a detailed 3D view of Apollo 17's Lunar Rover in the foreground -- behind it lies the Lunar Module and distant lunar hills. Because the world was going to be able to watch the Lunar Module's ascent stage liftoff via the rover's TV camera, this parking place was also known as the VIP Site. In December of 1972, Apollo 17 astronauts Eugene Cernan and Harrison Schmitt spent about 75 hours on the Moon, while colleague Ronald Evans orbited overhead. The crew returned with 110 kilograms of rock and soil samples, more than from any of the other lunar landing sites. Cernan and Schmitt are still the last to walk (or drive) on the Moon.

29 Decembrie 2017 / Câmpul vizual larg, al Nebuloasei M78

 

Image Credit & Copyright: Fabian Neyer 

Explicaţie: Nori de praf interstelar şi nebuloase strălucitoare, abundă în constelaţia fertilă a lui Orion. Una dintre cele mai strălucitoare, Nebuloasa M78, este centrată în această fotografie colorată, de câmp vizual larg, acoperind o zonă situată la Nord, de centura lui Orion. La o distanţă de aproximativ 1'500 de ani lumină, nebuloasa de reflecţie albastră este întinsă pe o rază de 5 ani lumină. Aspectul său deosebit, se datorează prafului care reflectă, în mod preferenţial, lumina albastră, de la stele tinere şi fierbinţi. Reflecţia nebuloasei NGC 2071, se află, doar în partea din stânga, a Nebuloasei M78. În partea din dreapta şi mult mai compactă în aparenţă, Nebuloasa denumită McNeil este o nebuloasă variabilă, recunoscută recent, asociată cu o stea tânără, la fel ca şi Soarele. Gazul de culoare roşie, produs de la stele de emisie, de culoare roşie, mai îndepărtate şi de la obiectele cosmice Herbig-Haro. Jeturile energetice, provenite de la stele aflate în procesul de formare, se ridică împotriva benzilor întunecate de praf. De asemenea, expunerea fotografică, scoate în evidenţă, strălucirea pervasivă a Hidrogenului atomic, din regiune. 

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171229.html 

Articolul original, în limba engleză 

M78 Wide Field

Explanation: Interstellar dust clouds and glowing nebulae abound in the fertile constellation of Orion. One of the brightest, M78, is centered in this colorful, wide field view, covering an area north of Orion's belt. At a distance of about 1,500 light-years, the bluish reflection nebula is around 5 light-years across. Its tint is due to dust preferentially reflecting the blue light of hot, young stars. Reflection nebula NGC 2071 is just to the left of M78. To the right, and much more compact in appearance, the intriguing McNeil's Nebula is a recently recognized variable nebula associated with a young sun-like star. Deeper red flecks of emission from Herbig-Haro objects, energetic jets from stars in the process of formation, stand out against the dark dust lanes. The exposure also brings out the region's fainter pervasive glow of atomic hydrogen gas.

28 Decembrie 2017 / Reciclarea supernovei Cassiopeia A

Image Credit: NASA, CXC, SAO

Explicație: Stelele masive din Galaxia noastră Calea Lactee, trăiesc vieți spectaculoase. Prăbușind din norii cosmici, cu structuri diverse, cuptoarele lor nucleare se aprind și creează elemente grele, în nucleele lor. După câteva milioane de ani, materialul îmbogățit este spulberat în spațiul interstelar, unde formarea stelelor, poate începe din nou. Norul de moloz expandat, cunoscut sub numele de Cassiopeia A este un exemplu al acestei faze finale, a perioadei de viață stelară. Lumina provenită din explozia care a creat această rămășiță a supernovei, ar fi fost văzută pentru prima oară, pe cerul Planetei noastre Pământ, cu aproximativ 350 de ani în urmă, deși, pentru ca acestă lumină, să ajungă la noi, a durat aproximativ 11 de mii de ani. Această fotografie, obținută de la Observatorul Chandra, cu raze X, ne prezintă filamentele și nodurile, care încă mai sunt calde, provenite din rămășița supernovei Cassiopeia A. Emisiile de energie, de intensitate ridicată, din elemente specifice, au fost codificate în culori, Siliciul în roșu, Sulf în galben, Calciu în verde și Fier în purpuriu, pentru a, ajuta astronomii să exploreze reciclarea stelelor, din Galaxia noastră, Calea Lactee. În continuă expansiune, valul balistic este văzut ca fiind inelul exterior, de culoare albastră. Fotografia interesantă și ascuțită cu raze X, se întinde pe aproximativ 30 de ani lumină, distanță relativă și estimată de supernova Cassiopeia A. Spectacolul luminos, din apropierea centrului nucleului este o stea neutronică, rămășițele sunt incredibil de dense, colapsate, ale miezului stelar masiv.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171228.html

Articolul original, în limba engleză

Recycling Cassiopeia A

Explanation: Massive stars in our Milky Way Galaxy live spectacular lives. Collapsing from vast cosmic clouds, their nuclear furnaces ignite and create heavy elements in their cores. After a few million years, the enriched material is blasted back into interstellar space where star formation can begin anew. The expanding debris cloud known as Cassiopeia A is an example of this final phase of the stellar life cycle. Light from the explosion which created this supernova remnant would have been first seen in planet Earth's sky about 350 years ago, although it took that light about 11,000 years to reach us. This false-color Chandra X-ray Observatory image shows the still hot filaments and knots in the Cassiopeia A remnant. High-energy emission from specific elements has been color coded, silicon in red, sulfur in yellow, calcium in green and iron in purple, to help astronomers explore the recycling of our galaxy's star stuff - Still expanding, the blast wave is seen as the blue outer ring. The sharp X-ray image, spans about 30 light-years at the estimated distance of Cassiopeia A. The bright speck near the center is a neutron star, the incredibly dense, collapsed remains of the massive stellar core.

27 Decembrie 2017 / Nebuloasa sub formă de Cap de Cal

Image Credit: CFHT, Coelum, MegaCam, J.-C. Cuillandre (CFHT) & G. A. Anselmi (Coelum)

Explicație: Una dintre nebuloasele cele mai identificabile de pe cer, nebuloasa din constelația Orion este parte dintr-un nor molecular, întunecat, particular. De asemenea, nebuloasa mai este cunoscută și sub numele de Barnard 33, forma neobișnuită, a fost descoperită pentru prima oară, pe o placă fotografică, pe la sfârșitul anului 1800. Luminozitatea roșie, provine de la gazul cu Hidrogen, care este mai predominant, în spatele nebuloasei, ionizată de către strălucitoarele stele cu lumină puternică, denumite Sigma Orionis. Întunericul capului de cal este cauzat în mare parte, de praful gros, deși partea inferioară a gâtului lui „Horsehead” (cap de cal), aruncă o umbră spre partea din stânga. Gazele care părăsesc nebuloasa sunt alimentate de un câmp magnetic puternic. Locurile strălucitoare, de la baza nebuloasei „cap de cal” sunt vedete ale stelelor tinere, care sunt chiar în curs de formare. Lumina durează aproximativ 1'500 de ani, pentru a, ajunge la noi, de la nebuloasa „cap de cal”. Fotografia prezentată, a fost realizată cu un telescop, de dimensiune mare, având diametrul de 3,6 metrii, utilizat de Canada, Franța, Hawaii și Statele Unite ale Americii, SUA.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171227.html

Articolul original, în limba engleză

The Horsehead Nebula

Explanation: One of the most identifiable nebulae in the sky, the Horsehead Nebula in Orion, is part of a large, dark, molecular cloud. Also known as Barnard 33, the unusual shape was first discovered on a photographic plate in the late 1800s. The red glow originates from hydrogen gas predominantly behind the nebula, ionized by the nearby bright star Sigma Orionis. The darkness of the Horsehead is caused mostly by thick dust, although the lower part of the Horsehead's neck casts a shadow to the left. Streams of gas leaving the nebula are funneled by a strong magnetic field. Bright spots in the Horsehead Nebula's base are young stars just in the process of forming. Light takes about 1,500 years to reach us from the Horsehead Nebula. The featured image was taken with the large 3.6-m Canada-France-Hawaii Telescope in Hawaii, USA.

26 Decembrie 2017 / Marea Galaxie, sub formă de spirală NGC 1232

Image Credit: FORS, 8.2-meter VLT Antu, ESO

Explicație: Galaxiile sunt extraordinar de fascinante, nu numai pentru ceea ce este vizibil, ci în special, pentru ceea ce este invizibil. Marea galaxie, sub formă de spirală, catalogată ca fiind NGC 1232, fotografiată în detaliu, de unul dintre telescoapele foarte mari, reprezintă un bun exemplu. Vizibilul este dominat de milioanele de stele strălucitoare și de praful întunecat, structurate într-o turbionare gravitațională, a brațelor spiralate, care se rotesc în jurul nucleului galactic central. Nucleele deschise, care conțin stele albastre strălucitoare, avem posibilitatea de a le vedea, în toată splendoarea lor, de-a lungul acestor brațe, în formă de spirale, în timp ce, benzile întunecate de praf dens interstelar sunt observate, strălucind între ele. Mai greu vizibile, dar detectabile sunt miliardele de stele normale și dimensiunea largă, de gaz interstelar, care au o masă atât de mare, încât domină dinamica galaxiei interioare. Teoriile principale, indică faptul că și cantități mai mari de materie sunt invizibile, într-o formă anormală, pe care nu o știm încă. Această materie neagră și întunecată este postulată, în parte, pentru a explica mișcările materiei vizibile, în regiunile exterioare ale galaxiilor.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171226.html

Articolul original, în limba engleză

Grand Spiral Galaxy NGC 1232

Explanation: Galaxies are fascinating not only for what is visible, but for what is invisible. Grand spiral galaxy NGC 1232, captured in detail by one of the Very Large Telescopes, is a good example. The visible is dominated by millions of bright stars and dark dust, caught up in a gravitational swirl of spiral arms revolving about the center. Open clusters containing bright blue stars can be seen sprinkled along these spiral arms, while dark lanes of dense interstellar dust can be seen sprinkled between them. Less visible, but detectable, are billions of dim normal stars and vast tracts of interstellar gas, together wielding such high mass that they dominate the dynamics of the inner galaxy. Leading theories indicate that even greater amounts of matter are invisible, in a form we don't yet know. This pervasive dark matter is postulated, in part, to explain the motions of the visible matter in the outer regions of galaxies.

25 Decembrie 2017 / O minge de foc, pe cerul din Arctica

Image Credit & Copyright: Yang Sutie

Explicație: Ceva foarte strălucitor s-a aprins brusc și a cuprins arcticul, ce a fost de fapt ? Ideea originală a fost, să captureze o serie de fotografii de tip aurora, cu posibilitatea de a fi transformate în timp, într-un clip video. Dar, când noaptea s-a transformat dintr-o dată, în zi, astrofotograful și-a dat rapid seama că, vede ceva mai spectaculos. Trecând cu privirea pe cerul înstelat, apare în fața Marelui Așchil, nu mai decât, un meteorit, care aparține fluxului Geminidelor, apare atât de strălucitor, încât merita a fi numit: „mingea de foc”. Meteorul a iluminat foarte puternic, atât cerul de noapte, cât și atmosfera înconjurătoare cu peisajul de Iarnă și a strălucit timp de câteva secunde. Printr-o întâmplare de noroc, camera fotografică pentru aurora, a reușit să surprindă întregul spectacol mirific. Fotografia a fost realizată în noaptea de după ce dușul fluxului de meteori ai Geminidelor a, atins punctul culminant, locația astrofotografului, a fost lângă Lacul Lovozero, în Murmansk, din Rusia, la Nord de Cercul Arctic.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171225.html

Articolul original, în limba engleză

Fireball in the Arctic

Explanation: Something very bright suddenly lit up the arctic -- what was it? The original idea was to take a series of aurora images that could be made into a time-lapse video. But when night suddenly turned into day, the astrophotographer quickly realized that he was seeing something even more spectacular. Moving through the sky -- in front of the Big Dipper no less -- was a Geminid meteor so bright it could be called a fireball. The meteor brightened and flashed for several seconds as it went. By a stroke of good fortune, the aurora camera was able to capture the whole track. Taken the night after the Geminids Meteor Shower peaked, the astrophotographer's location was near Lovozero Lake in Murmansk, Russia, just north of the Arctic Circle.

24 Decembrie 2017 / Lansarea Rachetei SpaceX, sub formă de pană, peste California

Image Credit & Copyright: Craig Bobchin

Explicație: Ce s-a întâmplat pe cer ? În ziua de Vineri, fotografia fotogenică, a lansării unei rachete spațiale SpaceX, a creat un spectacol extraordinar și destul de impresionant, peste o mare parte, în Sudul Californiei, din Arizona, Statele Unite ale Americii, SUA. Privind la momentele deosebite, care par a fiind ca și un pește spațial și gigantic, lansarea memorabilă a rachetelor spațiale, de la baza aeriană din Vandenberg, de lângă Lompoc, în California, a fost atât de strălucitoare, deoarece a fost iluminată de la lumina Soarelui. Ridicându-se spre cer, în timpul unei minuscule ferestre de lansare, cu durata de timp de doar o singură secundă, racheta spațială Falcon 9, a fost trimisă cu succes spre spațiu, cu sateliții de la Iridium NEXT, care circulă pe orbita Planetei noastre Pământ, care sunt parte dintr-o rețea globală de comunicații, care se află în prezent, în curs de dezvoltare. Forma de pană, din prima treaptă de lansare este văzută în partea din dreapta, în timp ce, racheta spațială de la etapa superioară este văzută în partea din vârful rachetei, spre partea din stânga. Au fost înregistrate câteva videoclipuri, foarte reușite ale extraordinarei lansării. Prezenta fotografie recomandată, a fost capturată, din Orange County, în California, într-o expunere de timp, de doar 2,5 secunde.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171224.html

Articolul original, în limba engleză

SpaceX Rocket Launch Plume over California

Explanation: What's happened to the sky? On Friday, the photogenic launch plume from a SpaceX rocket launch created quite a spectacle over parts of southern California and Arizona. Looking at times like a giant space fish, the impressive rocket launch from Vandenberg Air Force Base near Lompoc, California, was so bright because it was backlit by the setting Sun. Lifting off during a minuscule one-second launch window, the Falcon 9 rocket successfully delivered to low Earth orbit ten Iridium NEXT satellites that are part of a developing global communications network. The plume from the first stage is seen on the right, while the soaring upper stage rocket is seen at the apex of the plume toward the left. Several good videos of the launch were taken. The featured image was captured from Orange County, California, in a 2.5 second duration exposure.

23 Decembrie 2017 / Calea asteroidului Phaethon

Image Credit & Copyright: Mikiya Sato (Nippon Meteor Society)

Explicație: Bazându-se pe orbita sa, bine măsurată, asteroidul 3200 Phaethon (se pronunță ca și FAY-eh-thon) este recunoscut ca fiind sursa fluxului de meteoriți, responsabil de ploaia anuală de meteoriți a Geminidelor. Chiar dacă majoritatea „părinților”, al fluxurilor meteorilor sunt comete, 3200 Phaethon este un asteroid, cunoscut și bine urmărit, având orbită apropiată de Planeta noastră Pământ, cu o perioadă orbitală de 1,4 ani. Asteroidul stâncos (de tip rocă) și Soarele, periheliul sau cea mai apropiată distanță de Soare este situată și bine fixată, pe orbita celei mai intime planete, Mercur. În prezentul câmp telescopic de vedere, mișcarea rapidă a lui 3200 Phaethon, suprapusă cu cea a stelelor din îndepărtare și slab iluminate, ale constelației eroice Perseus, a lăsat o urmă, un traseu scurt, în timpul perioadei totale de expunere, de numai două minute. Dungile paralele ale „copiilor” lui meteorici, au strălucit mult mai repede, de-a lungul extraordinare scene astronomice. Portretul „familiei”, a fost înregistrat, în apropierea vârfului foarte activ, al fluxului de meteoriți a Geminidelor, pe data de 13 Decembrie. Asta a fost, chiar înainte de cea mai apropiată distanță a lui Phaethon, de Planeta noastră Pământ.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171223.html

Articolul original, în limba engleză

Phaethon's Brood

Explanation: Based on its well-measured orbit, 3200 Phaethon (sounds like FAY-eh-thon) is recognized as the source of the meteroid stream responsible for the annual Geminid meteor shower. Even though most meteor showers' parents are comets, 3200 Phaethon is a known and closely tracked near-Earth asteroid with a 1.4 year orbital period. Rocky and sun-baked, its perihelion or closest approach to the Sun is well within the orbit of innermost planet Mercury. In this telescopic field of view, the asteroid's rapid motion against faint background stars of the heroic constellation Perseus left a short trail during the two minute total exposure time. The parallel streaks of its meteoric children flashed much more quickly across the scene. The family portrait was recorded near the Geminid meteor shower's very active peak on December 13. That was just before 3200 Phaethon's historic December 16 closest approach to planet Earth.

22 Decembrie 2017 / Meteorii Geminidelor (Gemini's)

Composite Image Credit & Copyright: Jeff Dai (TWAN)

Explicație: Din cerurile întunecate, deasupra provinciei Heilongjiang, din partea de Nord-Est a Chinei, meteorii „plouă”, pe un peisaj de Iarnă, în această frumoasă scenă compusă, de noapte. Cei 48 de meteori sunt parte din fluxurile de meteoriți anuali ai Geminidelor, de săptămâna trecută. În ciuda temperaturilor de - 28 grade Celsius, toate au fost înregistrate în expunerile de cameră fotografică, efectuate în timpul orelor de vârf, ale spectacolului astronomic ceresc. Spectacolul extraordinar se desfășoară de-a lungul fluxului radiant, deasupra orizontului, lângă cele două stele strălucitoare ale constelației zodiacale Gemeni. Un flux foarte activ, în acest an, vârful fiind în timpul perioadei dintre 12 și 13 Decembrie, al meteorilor Gemini's, care au sosit chiar înainte de cea mai apropiată abordare al asteroidului, catalogat ca fiind 3200 și denumit Phaethon, aflat în timpul excursiei periodice, trecând pe lângă Planeta noastră Pământ. Misteriosul asteroid 3200 Phaethon este corpul părintelui probabil, al fluxului de meteori Gemini's.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171222.html

Articolul original, în limba engleză

Gemini's Meteors

Explanation: From dark skies above Heilongjiang province in northeastern China, meteors rain down on a wintry landscape in this beautiful composited night scene. The 48 meteors are part of last week's annual Geminid meteor shower. Despite temperatures of -28 degrees C, all were recorded in camera exposures made during the peak hour of the celestial spectacle. They stream away from the shower's radiant high above the horizon near the two bright stars of the zodiacal constellation of the Twins. A very active shower, this year the December 13-14 peak of the Geminids arrived just before the December 16 closest approach of asteroid 3200 Phaethon to planet Earth. Mysterious 3200 Phaethon is the Geminid shower's likely parent body.

21 Decembrie 2017 / Solstițiunea dintre Soare și Galaxia noastră Calea Lactee

Composite Image Credit & Copyright: Stefan Seip (TWAN)

Explicație: Bine ați venit, la solstițiul din luna Decembrie, fiind prima zi, din anotimpul de Iarnă, în partea de Nord și începutul anotimpului de Vară, pentru emisfera sudică, a Planetei noastre Pământ. Marcajele astronomice ale datelor anotimpurilor, respectiv a solstițiului și echinocțiului, se bazează pe locul unde se află Soarele, în călătoria sa anuală, de-a lungul formei ecliptice a Universului, prin cerul Planetei noastre Pământ. La acest solstițiu, Soarele atinge declinul sudic, în punctul său maxim de - 23,5 de grade, în ziua de astăzi, la ora 16:28 UTC (Coordinated Universal Time, raportat în timp universal), în timp ce, ascensiunea sa coerentă, pe sfera cerească este de 18 ore. Acest fapt, evidențiază Soarele, aflat în constelația Săgetător, situat într-o direcție, foarte aproape de centrul Galaxiei noastre Calea Lactee. De fapt, dacă ați avea posibilitatea de a vedea, în ziua de astăzi, solstițiul de Soare, deasupra stelelor din îndepărtare, slabe în luminozitate și a nebuloaselor (ceea ce este foarte greu de realizat, mai ales în timpul zilei ...), punctul dumneavoastră de vedere, poate arăta ceva asemănător, acestei panorame compuse, din prezenta imagine. Pentru a realiza această imagine, fotografiile galaxiei noastre echitabile, au fost înregistrate, sub cerul întunecat de noapte, din Namibia (Africa), apoi au fost îmbinate într-o vedere panoramică. Dintr-un instantaneu realizat, pe data de 21 Decembrie 2015, Soarele a fost acoperit în mod digital, cu o stea foarte strălucitoare, fixată în poziția din ziua de astăzi, a solstițiului de Iarnă, din Nord, aproape de centrul Galaxiei noastre Calea Lactee.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171221.html

Articolul original, în limba engleză

Solstice Sun and Milky Way

Explanation: Welcome to December's solstice, first day of winter in the north and summer for the southern hemisphere. Astronomical markers of the seasons, solstice and equinox dates are based on the Sun's place in its annual journey along the ecliptic, through planet Earth's sky. At this solstice, the Sun reaches its maximum southern declination of -23.5 degrees today at 16:28 UTC, while its right ascension coordinate on the celestial sphere is 18 hours. That puts the Sun in the constellation Sagittarius in a direction near the center of our Milky Way galaxy. In fact, if you could see today's Solstice Sun against faint background stars and nebulae (that's really hard to do, especially in the daytime ...) your view might look something like this composited panorama. To make it, images of our fair galaxy were taken under dark Namibian night skies, then stitched together in a panoramic view. From a snapshot made on December 21, 2015, the Sun was digitally overlayed as a brilliant star at today's northern winter solstice position, close to the center of the Milky Way.

20 Decembrie 2017 / Cum să vă spălați părul, în spațiu

Video Credit: NASA, Expedition 36 Crew

Explicație: Cum vă puteți spăla părul, în spațiu, fără gravitaţie ? O lungă experienţă pentru astronauții, care se ocupă de cercetarea spațiului. Karen Nyberg, având funcţia de inginer de zbor, la Stația Spațială Internațională (International Space Station, ISS) în anul 2013, a publicat un tutorial. Componentele cheie sunt: un pachet de apă, șampon - fără clătire și utilizarea viguroasă a unui prosop și pieptene. Chiar și așa, videoclipul prezentat arată că, întregul proces, ar trebui să dureze doar câteva minute. Apa reziduală se va evapora, în cele din urmă din păr, va fi captată de sistemul de aer condiționat al Stației Spațiale și va fi purificată (transformată), în apă potabilă. După ce s-a întors acasă, pe Planeta noastră Pământ, de la o misiune spaţială, care a fost în total de 180 de zile în spațiu, Nyberg a lucrat pentru NASA, în mai multe capacități, inclusiv, chiar şi ca șef de ramură, pentru Robotics.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171220.html

Articolul original, în limba engleză

How to Wash Your Hair in Space

Explanation: How can you wash your hair in space -- without gravity? Long a bother for space-faring astronauts, Karen Nyberg, a flight engineer on the International Space Station (ISS) in 2013, gave a tutorial. Key components are a squirt package of water, no-rinse shampoo, and vigorous use of a towel and comb. Even so, the featured video shows that the whole process should take only a few minutes. Residual water will eventually evaporate from your hair, be captured by the space station's air conditioning system, and be purified into drinking water. After returning from a total of 180 days in space, Nyberg has worked for NASA in several capacities including as the Chief of Robotics branch.

19 Decembrie 2017 / Polul nordic spiral, al Planetei Marte

Image Credit: ESA/DLR/FU Berlin; NASA MGS MOLA Science Team

Explicație: De ce există o spirală, în jurul Polului Nord, al Planetei Marte ? În fiecare iarnă, acest pol, dezvoltă un nou strat exterior, cu grosimea de aproximativ 1 metru, compus din dioxid de Carbon înghețat, din atmosfera marțiană subțire. Acest strat proaspăt este depozitat pe un strat de apă și gheață, care există pe tot parcursul anului. Vânturile puternice, se concentrează deasupra centrului de la polul Nord și se învârtesc, datorită rotirii planetei roșii - contribuind la structura de spirală, a lui Planum Boreum (Planum Boreum este câmpul polar nordic de pe planeta Marte). Fotografia prezentată este un mozaic de perspectivă, generat la începutul acestui an, rezultat din numeroasele imagini realizate de naveta spațială ESS Mars Express, obținute de la altimetrul laser, aflat la bordul misiunii navetei spațiale Mars Global Surveyor, de la NASA. Noi misiuni, pe planeta Marte sunt planificate, în următorii câțiva ani și includ Insight (perspicacitate), cu planuri de a explora prin forare, suprafața solului, de pe planeta Marte, împreună cu misiunile navetelor spațiale ExoMars și Mars 2020 Rover, cu planuri de a căuta semne de viață marțiană microscopică - trecut și prezent.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171219.html 

Articolul original, în limba engleză

The Spiral North Pole of Mars  

Explanation: Why is there a spiral around the North Pole of Mars? Each winter this pole develops a new outer layer about one meter thick composed of carbon dioxide frozen out of the thin Martian atmosphere. This fresh layer is deposited on a water-ice layer that exists year round. Strong winds blow down from above the cap's center and swirl due to the spin of the red planet -- contributing to Planum Boreum's spiral structure. The featured image is a perspective mosaic generated earlier this year from numerous images taken by ESA's Mars Express and elevations extracted from the laser altimeter aboard NASA's Mars Global Surveyor mission. New missions to Mars planned in the next few years include Insight with plans to drill into Mars, and ExoMars and the Mars 2020 Rover with plans to search for signs of microscopic Martian life -- past and present.

18 Decembrie 2017 / Sistemul planetar Kepler-90

Illustration Credit: NASA Ames, Wendy Stenzel

Explicație: Alte stele solare, au sisteme planetare, asemănătoare cu Sistemul nostru Solar ? Da, un astfel de sistem este Kepler-90. Catalogat de satelitul Kepler, aflat pe orbită, a fost descoperită acum, a opta planetă, oferind lui Kepler-90, același număr de planete cunoscute, ca și Sistemul nostru Solar. Asemănările dintre Kepler-90 și Sistemul nostru Solar, includ o stea solară de tip G, comparabilă cu Soarele nostru, planete stâncoase, comparabile cu Planeta noastră Pământ și planete mari, comparabile în mărime, cu planetele Jupiter și Saturn. Diferențele includ că, toate planetele cunoscute din sistemul planetar Kepler-90, orbitează relativ aproape, mai aproape de orbita Planetei noastre Pământ, în jurul Soarelui, determinând astfel, să fie posibil prea fierbinți, pentru a păstra viața. Cu toate acestea, observațiile desfăşurate pe perioade mai lungi de timp, au oferit posibilitatea de a descoperi mai târziu, planete mai reci. Sistemul planetar Kepler-90, se află la aproximativ 2'500 de ani lumină distanță, iar la magnitudinea 14 este vizibil cu un telescop de mărime mijlocie, spre constelația Dragonului (Draco). Misiunile de cercetare, pentru noi descoperiri, al viitoarelor misiuni spaţiale planificate, pentru lansarea în deceniul următor, includ: TESS, JWST, WFIRST și PLATO.

Traducerea, adaptarea şi completarea textului, din limba engleză, în limba română: Laurenţiu - Flaviu Sima, din România.

Sursa (source): https://apod.nasa.gov/apod/ap171218.html

Articolul original, în limba engleză

  The Kepler-90 Planetary System

 

Explanation: Do other stars have planetary systems like our own? Yes -- one such system is Kepler-90. Cataloged by the orbiting Kepler satellite, an eighth planet has now been discovered giving Kepler-90 the same number of known planets as our Solar System. Similarities between Kepler-90 and our system include a G-type star comparable to our Sun, rocky planets comparable to our Earth, and large planets comparable in size to Jupiter and Saturn. Differences include that all of the known Kepler-90 planets orbit relatively close in -- closer than Earth's orbit around the Sun -- making them possibly too hot to harbor life. However, observations over longer time periods may discover cooler planets further out. Kepler-90 lies about 2,500 light years away, and at magnitude 14 is visible with a medium-sized telescope toward the constellation of the Dragon (Draco). Exoplanet-finding missions planned for launch in the next decade include TESS, JWST, WFIRST, and PLATO.